Tulburarea de spectru autist (TSA), cunoscută sub denumirea de autism, reprezintă o tulburare de dezvoltare, în cadrul căreia copilul prezintă deficite vizibile pe următoarele arii: interacțiunea socială, comunicarea, comportamentul și interesele. De obicei întârzierile de dezvoltare apar înaintea vârstei de trei ani, deși această tulburare poate fi diagnosticată la orice vârstă.
În cele mai multe situații, copiii cu autism sunt motivați de obiecte banale sau prezintă comportamente care pot fi considerate stranii și imprevizibile. Iar zona lor de interes poate fi destul de îngustă și repetitivă. Atunci când interesele copilului diferă prea mult de ceea ce noi consideram tipic, șansele ca el să învețe din observarea și imitarea acțiunilor adultului sunt destul de mici. Dacă însă părintele se înarmează cu resurse și strategii de predare dovedite științific, copiii pot înregistra progrese semnificative.
Diagnosticul de autism poate fi copleșitor pentru un părinte sau pentru oricine dintre cei apropiați. Rolul acestuia este unul esențial în evoluția copilului. Astfel, acesta trebuie să găsească resursele, încrederea și răbdarea pentru a oferi tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea optimă a copilului.
Pentru a elucida anumite mituri existente, la ora actuală nu există nicio analiză de sânge sau testare genetică prin care să poată fi identificată tulburarea autistă TSA. Din moment ce tulburarea de spectru autist este atât de complexă, și nu există două persoane autiste la fel, există o combinație de cauze posibile, dintre acestea studiile sugerează că autismul ar avea preponderent cauze genetice.
Cu toate acestea, nu există o analiză genetică sau de alt fel care să poată da un răspuns clar de confirmare a diagnosticului de autism. În general, părinții își pun multe întrebări și depun mult efort pentru a afla motivul pentru care copilul cu autism se comportă într-un anumit fel. Dar această luptă de aflare a cauzei exacte poate să fie de multe ori o pierdere de timp și energie. Nu există niciun element care să provoace apariția autismului la copil și care să poată fi controlat de părinte.
Planul terapeutic în cazul copiilor cu autism / tulburare de spectru autist (TSA)
Cel mai cunoscut tip de terapie pentru copiii cu autism este Terapia ABA (Analiză Comportamentală Aplicată). Această terapie are la bază învățarea comportamentelor (sociale, motorii și verbale) și folosește proceduri specifice pentru a determina schimbări la nivelul comportamentului, și pentru a ajuta copilul cu autism să ducă o viață cât mai independentă. Copiii cu autism pot să învețe din mediul în care trăiesc, iar prin terapia ABA putem învăța cum să modificăm mediul astfel încât copiii să aibă parte de cât mai multe reușite.
Odată demarat întregul mecanism terapeutic, progresul în ceea ce privește recuperarea copilului depinde de multe aspecte, cum ar fi: calitatea terapiei aplicate, numărul de ore lucrate, alte terapii și activități alternative, potențialul de evoluție al copilului. Foarte important este rolul părintelui, atât în programul terapeutic ABA, cât mai ales în procesul de dezvoltare al copilului!
Părintele va fi cel care va continua terapia și modul de învățare în afara programului, asigurându-se că sunt respectate principiile de bază legate de comportamentul copilului. Pe lângă terapia în sine, care va fi parte principală din programul unui copil cu autism, amintim și alte activități care pot să contribuie la dezvoltarea optimă, cum ar fi:
• Terapia logopedică pentru corectarea tulburărilor / întârzierilor de limbaj;
• Terapie senzorială și ocupațională, care se adresează dereglărilor senzoriale, prezente la cei mai mulți copii cu autism;
• Activități fizice și de coordonare motrică;
• Integrarea socială în colectivitate (gradiniță, școală, grupuri de socializare);
• Alte preocupări spre care copilul pare să aibă o înclinație (muzică, pictură, pian, etc).